Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 338

strălucitori. Nu se poate! Nu iarăși! Încerc să mă ridic disperată, dar corpul parcă refuză să mă asculte și simt cum atingerea mâinilor reci și aspre îmi cuprind brațele, trăgându-mă în clasă. KYYAAAA!!!! De câtă încăpățânare dă dovadă mucoasa asta. A pășit în școală neștiind ce o așteaptă. Proasta! Creaturile sar pe ea, făcând gălăgie și trăgând-o după ei. Așa îți trebuie! Încerc să o las mai moale, dar parcă creaturile nu schițiează nimic în prezența mea. Hei, încetați! Creaturilor, încetați! Încept să mă panichez când observ că nu mai dețin controlul asupra lor. Nu-i pot spune mucoasei că sunt creaturile mele. La naiba. Ce să fac? Dați-mi drumul!!!! ISA!!! Fă ceva!!! Colegii mei controlați, parcă de o forță invizibilă, trag de mine cu brutalitate, aproape smulgându-mi hainele. Îl lovesc pe unul dintre ei cu piciorul în bărbie și reușesc să mă eliberez. Mă grăbesc să ies din clasă, dar restul se năpustesc asupra mea, trântindu-mă la pământ. AAAA!!!!