Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 295

- Crezi... crezi că Cloud... și Laria... sau restu ar mai putea fi prin preajmă? Dacă sunt aici și ne vânează? - Au murit, iubito. Au murit cu toții. Morții nu învie nici în cel mai adânc coșmar. Știu că poate sună deplasat, dar gândul mă duce la posibilitatea că tot ce e în jurul nostru... e doar o iluzie. Va trebui să mă conving de asta. - Nu vreau să mai stau departe de tine... off, Mike! Cum de am ajuns din nou aici? Și mai ales... mai ales după ce am crezut că viața mea în sfârșit a devenit minunată. Ce ai de gând să faci? Mă uit îngrijorată la Mike care se desprinde ușor din brațele mele. - Off. Va trebui să ies în oraș să cercetez împrejurimile. Vreau să văd dacă există lucruri noi sau nu. Dacă e iluzie, va fi totul ca înainte, dacă e real, atunci vor exista modificări. Lucrurile se schimbă cu timpul, nu pot rămâne la fel. - Păi și... pleci singur? Adică... mă lași aici singură? Ce mă fac, Mike? Mi-e teamă pentru