-
Atunci ce e? Ce se întâmplă, Mike? Nu vreau să
o luăm de la capăt! Nu vreau să mai trecem
odată prin tot calvarul ăla? De ce? De ce acum
când totul era atât de perfect și de frumos???
Panica mă cuprinde instantaneu iar lacrimile îmi
pornesc la vale pe obraji fără a le putea
controla.
Mă pun în genunchi în fața Gaiei și-i șterg lacrimile
de pe obraji, privind-o în ochi.
-
Știi cât de mult te iubesc. Crezi că aș permite să
ți se întâmple ceva? Ai încredere în mine. Voi
rezolva cumva asta. Aici ești în siguranță. Ești
cu mine și nimeni nu ți-ar putea face rău sub
acest acoperiș.
-
Am încredere, iubire... dar... te rog să nu mă lași
singură. Te rog. Orice ar fi... nu vreau să mai
stăm despărțiți! Îi sar în brațe lui Mike cuprinsă
de teamă.
-
O să am grijă de tine, micuțo. Hai, încearcă să-ți
revii, te rog. Mă voi gândi la ce aș putea face în
privința asta.