considerat că nu vei fi în siguranță. Zilele acelea
în care dimineața mă prindea în mijlocul
patului, mă întrebam, ”De ce a trebuit să fie
așa?” Dormeam doar după-masa câteva ore
fiindcă, mai apoi, trebuia să lucrez la proiecte.
Într-un final, m-am refugiat în învățat, crezând
că lecțiile de economie o să reușească să-mi
înlocuiască gândurile. În Saori, tot ce era în
jurul meu, îmi doream să aibă legătură cu tine.
În timp ce stăteam la birou și scriam, mă
opream și îmi imaginam că ești lângă mine, în
spatele meu cu mâinile proptite pe umerii mei,
încurajându-mă să continui. La toate
conferințele la care am fost, am ținut un loc
liber în primul rând, loc pe care ți l-am păstrat
întotdeauna, deși știam că nu aveai cum să fii
acolo. Mă amăgeam și am stat cu acest gând de
amăgire timp de aproape un an. După aceea, am
început să nu mai dau prea multă importanță
vieții mele sau a carierei. Făceam totul mecanic,
fără pic de pasiune sau dorință de viață.
Oamenii au încercat să mă schimbe, dar a fost