Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 271

Râd cu poftă, privindu-l pe Mike cum strâmbă din nas că îl tachinez. - Te pui cu regele tachinărilor? O să vezi tu! Îi spun în timp ce comanda ne sosește și ne este servită. Să ai poftă, micuțo! Locul ăsta miroase atât de oribil! Muritorii stau ascunși undeva în localul ăsta după un fel de paravan. Nu trebuie să ne observe, dar am chef să mă distrez. Trebuie să mă joc cumva cu ei, mai ales acum, că i-am găsit. Îl îndemn pe Zadakiel să ia loc la o masă așezată într-un unghi de unde îi putem observa, dar ei nu ne pot vedea. E perfect! - Hai odată, așează-te până nu te văd!!! - Să mă vadă muritorul, n-are decât. - Nu fi prost!!! Așează-te până nu te rănesc! Nu vreau să-mi strici planurile! Vreau... să o torturez puțin pe nesuferita aia. Cum zâmbește... cât de fericită e... îmi provoacă greață! - Și mie. De ce nu vrei să mă lași să te scap rapid de ei? Ar fi mai ușor.