îmbrac mai frumos, nu ca un eschimos, dar la gerul care e
afara, aș fi înghețat complet. Stau lipită de Mike,
strângându-i cu putere brațul în timp ce ne îndreptăm cu
pași calmi și mărunți spre centrul orașului. Zăpada a
reușit să acopere aproape totul iar culoarea portocalie,
dată de lampadarele ce atârnă de stâlpi, dau un aer
romantic, ca de poveste. Îl privesc pe Mike cum merge
hotărât, încrezător, cu o expresie pe chip de o calmitate
aproape neliniștitoare.
-
Umm... Mikey... la ce te gândești? Aproape pari
că zâmbești.
-
La seara aceasta. Mă bucur atât de mult că
facem revelionul acesta împreună. Radiez de
fericire când mă gândesc la asta.
-
Eh, de parcă n-am mai petrecut revelionul
împreună. Hihihi! Nu te supăra, glumesc și eu.
Și eu sunt fericită că il petrecem împreună!
-
Cum zici tu. Lumea roiește în jurul nostru și
pașii tuturor duc spre centru. Ajunși într-un
final și noi în mijlocul distracției, observăm
cum oamenii fac forfotă, acoperind definitiv
muzica. Globulețe colorate, luminițe și tot felul