o creatură din asta are curajul să mă atingă, am
să o fac praf.
-
Zadakiel!!! Nu mă mai grăbi! Nu am chef să
merg prea mult... și așa știi bine că mă
enervează când trebuie să merg. Nu îmi place!
Ia-o mai ușor!
-
Ar trebui să te simți motivată. Sigur îii vom găsi
pe aici și în plus de asta, suntem obligați să
mergem fiindcă nu știu ce părere ar avea
creaturile din jur dacă te-ar vedea zburând pe
aici.
-
Mda... bestii infecte! Dar nu mai vreau să
merg!!!!!! Zadakiel... nu vrei să mă cari în
spate?
-
Să te car în spate? O privesc fix pentru a-i vedea
expresia feței. N-ai plătit taxă de drum.
-
IA-MĂ ÎN SPATE, ACUM! Mă încrunt și îl
trag de urechea lui ascuțită.
-
Auu! Bine! Nu mă mai trage așa. Urcă-te, dar
nu mai face asta.
Ninsoarea s-a oprit într-un final, dar seara
îmbrățișează orașul cu brațele sale reci. Aș fi vrut să mă