au trecut” sunt cuvintele care-mi răsună în cap. Sunt
sigur că alte proiecte venite din partea studenților mai
puțin pregătiți au trecut cu brio. Îmi plec privirea spre
masă, uitându-mă fix la paharul de suc de piersici caremi stă în față. Cum am să pot să mă mai duc la conferințe
să-mi susțin două proiecte care au picat? Niciodată n-am
fost bun în asta. Mi-am dorit să fac politică din
curiozitate și am învățat doar din ambiție, să arăt lumii că
pot. Simt un gol în stomac care se strânge din ce în ce
mai mult. Poate nu a fost cea mai bună alegere să vin
aici... să fac această facultate.
Ajuns acasă, Sky așteaptă nerăbdătoare rezultatul,
pe un fotoliu. Nu a fost nevoie să deschid gura. Și-a dat
seama imediat după expresia de pe fața mea. Se așează în
brațele mele în timp ce-mi mângâie chipul și mă
încurajează.
-
Îmi pare rău, dragule. Să știi că te susțin. Nu te
întrista pentru că vor mai fi ocazii, nu?
-
Nu așa mari ca aceasta. Toate planurile și visele
mele s-au ruinat. Trebuie să-mi iau adio de la
conferințele de vineri seară. Sigur îmi vor
retrage legitimația de membru.