liniștiți să bem un pahar de vin. Și... mai am o
surpriză. E în cuptor.
-
Abia aștept. Bine. Hai să mâncăm. Poftă!
-
Poftă bună, scumpule.
Mike a terminat mâncarea din farfurie într-o clipită.
Înseamnă că i-a plăcut. Zâmbesc, bucuroasă că pot face
ceva așa de frumos pentru el. Mai ales pentru el. Eu nu
mă grăbesc să termin, savurez fiecare îmbucătură. Mă uit
la el cum mă privește, zâmbind.
-
Umm... ce e? Am cumva mâncare pe față?
-
Nu. Îmi place să te privesc. Ești așa frumoasă!
Și să nu încerci cumva să te ridici, acum e
rândul meu să servesc.
-
Ei... nu sunt așa de frumoasă, toată ciufulită. Mă
înroșesc instantaneu, bucurându-mă în sinea
mea de cuvintele frumoase care mi le spune
Mike.
-
Voi, fetele și modestia din voi. Mie-mi placi așa
cum ești. Pentru mine ești cea mai frumoasă.
Hmm... ai terminat de mâncat cumva?
-
Păi... cred că da. Stai liniștit că strâng eu masa
și așa trebuie să văd ce se întâmplă în cuptor.