Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 210

- Cu bune și cu rele, micuțo. Nu vei strica nimic. Am Zen-ul echilibrat. Nu mă mai fierbe, ce e? - Păi... dar îmi promiți că nu te întristezi? Te rog... - Off. Promit! Ce e așa rău încât nu poți să-mi spui? - Păi... știi cu două clădiri în urmă... într-unul dintre ganguri... era... adică... este parcată mașina lui Sebastian. Nu am vrut să îți reamintești și să te întristezi... vreau ca asta să fie povara mea, nu a ta. Îmi pare rău că am încercat să îți ascund. - E în regulă, micuțo. Oricum nu-i știu mașina decât din descrierea ta. Acolo va rugini. Să încercăm să nu ne mai amintim de asta, măcar zilele acestea. - Sigur ești ok? - Sunt în regulă. Vreau doar să ne bucurăm de Crăciunul acesta și indiferent cât de crudă a fost întâmplarea de ieri, să încercăm să nu ne m