Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 21

fi contactat. Vă rugăm reveniți!”. Vocea aceea femininărobotică mă face să suspin, închizând apelul. Sigur și-a schimbat numărul. Seara, mă pun mai devreme în pat, stând tăcut, fără a scoate vreo vorbă. Sky mă privește ciudat. O cred! Are un ciudat alături care nu se mai regăsește în ceea ce face, în care arde dorința de afirmare, dar nu e fericit. Dimineața trebuie să mă trezesc devreme pentru a afla rezultatul proiectelor mele, așa că îmi pun alarma la telefon să sune la 06:10. Mike e foarte tăcut de câteva zile încoace. Nu mă mai deranjează de la teme cum o făcea de obicei. Oare a pățit ceva? Nu cred. Dacă ar fi pățit ceva mi-ar fi spus, e foarte deschis față de mine. Poate e doar obosit. Are destule pe cap și nu mai e mult până începe sesiunea de examene. Cu toate acestea, tăcerea lui este primitoare, acordându-mi atenție și iubire. Deci, de ce mă plâng? Fiecare are zile și zile. Abia ce se crapă de zi și mă las trezită din somn de alarma lui Mike. El încă nu o aude, continuând să doarmă. Întind mâna și iau telefonul de pe noptieră. GAIA! Nu! Nu e apel... e... alarma telefonului. De ce și-ar nota numele Gaiei la alarmă. O opresc în timp ce pe chipul meu se instalează o tristețe apăsătoare.