E totul în regulă? Mă trezesc brusc panicată,
văzându-l așezat în fața mea.
-
E în regulă, micuțo. Nu am vrut să te trezesc.
Scuze. Doar te admiram cum dormi. Ești
precum un îngeraș.
-
Mike... Simt cum obrajii îmi iau foc
instantaneu. Dar... tu? Ești bine? De ce ești treaz
la ora asta? Nu mai poți să dormi? Mă ridic în
fund, mă frec la ochii și casc buimacă.
-
N-am dormit deloc, dar sunt bine. Nu îți face
griji. Mă așez lângă Gaia și o îmbrățișez.
Indiferent de ce se întâmplă, nu vreau să pleci
de lângă mine, nu vreau să plec de lângă tine.
Vreau să rămânem așa.
-
Oh, Mike! Îl strâng cu putere în brațe, simțind
cum inima îmi fuge din loc. Dar... am făcut atât
de mult rău... cum ai să poți să mă mai iubești
când sunt așa un monstru? Mă întristez din nou,
fiindu-mi rușine să îl privesc.
-
Shht! Nu ești un monstru. Nu e adevărat. Ai
făcut totul pentru mine. Azi-noapte m-am pus
pentru câteva clipe în locul tău și m-am gândit