faptul că aș putea-o privi ca pe un monstru și că m-aș
putea îndepărta de ea, dar nu i-a păsat. A făcut-o pentru
mine, să-mi fie bine, să nu mă înghită pușcăria pentru ani
buni de zile. Deși nu a exteriorizat nimic, încerc să-mi
imaginez războiul din interiorul ei în timp ce tăia și mai
arunca o privire la mine, văzându-mă cum stau
neputincios, privind-o. Oare iubirea noastră întrece
absolut orice limite?
Lumina dimineții se strecoară printre jaluzele,
făcându-mă să realizez că n-am închis un ochi toată
noaptea ci doar am reflectat asupra celor întâmplate. Cum
aș putea dormi după tot ce s-a întâmplat? Nu am somn.
Mă ridic din pat și cobor în sufragerie unde o văd pe Gaia
dormind pe canapea. Mă apropii de ea, așezându-mă în
genunchi și îi mângâi chipul în timp ce o sărut ușor pe
obraz. Iubita mea, Gaia. Să nu crezi că voi mai renunța la
tine vreodată. Voi accepta totul, voi accepta tot ce faci,
mai ales că faci totul pentru mine... pentru noi. Te iubesc,
micuțo. Iartă-mă pentru tot!
-
Mmm... Simt o atingere ușoară pe obraz și
întredeschid ochii somnoroasă. Mike! Ești bine?