Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 196

normal iar asta va atârna greu în sufletul meu, nici nu îți poți imagina, dar... tu... tu însemni mai mult pentru mine decât orice altceva. Mike... îmi pare rău... nu știu ce aș mai putea zice pentru a mă înțelege... Îmi ascund chipul în palme, în timp ce lacrimile fierbinți mi se rostogolesc pe chipul rece care abia acum începe să se dezmorțească. - Știu că ții la mine și spui că faci totul pentru mine, dar asta depășește orice limită acceptată de mine. Prefer să suport consecințele decât să faci tu asta și cred că asta înseamnă să faci ceva pentru cineva, nu să faci un rău mai mare decât răul deja făcut. Nu a fost de ajuns că i-am smuls eu inima din piept că l-ai mai tăiat și tu iar apoi l-am ars împreună. Ce am ajuns? Criminali? Asta am ajuns? Nu-mi vine să cred cât de rece ai fost când ai făcut asta, chipul tău nu schița nimic. Stau și te privesc... ce s-a întâmplat cu tine? - Poate... poate a fost o nebunie de moment... nu mă aștept să înțelegi, nici nu te condamn dacă