Aleg o altă rochie care îmi acoperă întreg
spatele, de culoare roșie și mă prezint în fața lui
dându-i de înțeles că sunt pregătită.
-
Să zicem că așa mai merge... haide nu mai avem
timp.
-
Da. Îl iau de braț în timp ce coborâm scările și
intrăm în mașina lui de lux. Inima încă îmi bate
tare iar gândul îmi zboară pentru câteva scunde
la... Mike.
Conferința se încheie cu un ropot de aplauze și
felicitări din partea tuturor. Fac o plecăciune în fața lor în
timp ce-mi strâng hârtiile la piept și plec. La fel ca
întotdeauna. Aplauze, felicitări, diplome și merite. În
drum spre casă mă opresc în dreptul unei vitrine, puternic
luminate, în care văd că mi se reflectă trupul. Oare acesta
să fiu eu? Mă privesc ca și cum nu m-aș recunoaște.
Cravata mă deranjează și decid să o dau jos, băgând-o în
buzunar. Gândul îmi zboară în trecut, la momentele în
care o tachinam pe Gaia. Mă opresc în parcul central,
așezându-mă pe o bancă. Amintirile îmi cutreieră prin
minte. Mă uit la ceas. S-a făcut ora 02:54, cu mult peste