Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 19

Aleg o altă rochie care îmi acoperă întreg spatele, de culoare roșie și mă prezint în fața lui dându-i de înțeles că sunt pregătită. - Să zicem că așa mai merge... haide nu mai avem timp. - Da. Îl iau de braț în timp ce coborâm scările și intrăm în mașina lui de lux. Inima încă îmi bate tare iar gândul îmi zboară pentru câteva scunde la... Mike. Conferința se încheie cu un ropot de aplauze și felicitări din partea tuturor. Fac o plecăciune în fața lor în timp ce-mi strâng hârtiile la piept și plec. La fel ca întotdeauna. Aplauze, felicitări, diplome și merite. În drum spre casă mă opresc în dreptul unei vitrine, puternic luminate, în care văd că mi se reflectă trupul. Oare acesta să fiu eu? Mă privesc ca și cum nu m-aș recunoaște. Cravata mă deranjează și decid să o dau jos, băgând-o în buzunar. Gândul îmi zboară în trecut, la momentele în care o tachinam pe Gaia. Mă opresc în parcul central, așezându-mă pe o bancă. Amintirile îmi cutreieră prin minte. Mă uit la ceas. S-a făcut ora 02:54, cu mult peste