-
Îmi place când gândești pervers. N-ai zice că ai
18 ani. Bine, am plecat. Dacă intervine ceva, să
ai telefonul lângă tine.
Sebastian părăsește camera noastră în grabă iar eu
încep pregătirile scoțând sticla de șampanie și două
pahare din mini-bar.
Părăsesc casa îndreptându-mă, prin frigul de afară,
spre supermarket. Îmi ascund fața, până la nivelul
ochilor, în fularul moale de lână, ascultând liniștit
scârțâitul zăpezii. Supermarketul e plin ochi. Renunț la
idea de a pierde prea mult timp, intrând în el, și pășesc
către un magazin mai micuț. Frigul îmi cuprinde mâinile,
făcându-mi degetele să-mi înghețe în timp ce aștept ca
vânzătoarea să-mi dea produsele de care am nevoie. La
naiba! Am uitat să-mi iau mănușile. De-ndată ce prind
plasa cu cumpărături încerc să îmi ascund mâinile, una
într-un buzunar, iar cealaltă în mâneca jachetei. Faptul că
s-a instalat liniștea asupra noastră și că împart cu micuța
mea același acoperiș, mă face să mă simt împlinit. Nu a
mai nins de câteva zile... din cauza asta s-a lăsat și gerul
ăsta aproape insuportabil.