tristă și nu vreau să stai ancorată în trecut, deși
sunt curios să îl văd.
-
Să... renunț la proiect... știu că poate sună
stupid, dar... aproape că mi-e teamă să renunț.
-
Teamă? Ce vrei să spui?
-
Nu vreau să crezi că mi-am pierdut mințile,
dar... faptul că știu că acele aripi stau acolo pe
pânza aia e ca și cum... e ca și cum l-aș ține pe
Sith departe de tine... e ca și cum ar fi captiv
acolo.
-
Atunci lasă-l acolo. Oricum, mă voi ocupa de
amenajarea unui nou studio. Cine știe, din când
în când, ne retragem amândoi și pictăm ceva...
cum făceam în liceu. Ce spui?
-
Mi-ar plăcea atât de mult! Dar... știi... mă
macină de mult curiozitatea... mi-am dorit
foarte mult să știu ce ai prezentat pentru
examenul final. Ce ai pictat? Nu ți-am văzut
lucrarea.
Privirea îmi cade în pământ în timp ce rostesc
cuvintele ca un murmur.
-
Am pictat ceva ce a ilustrat... pierderea ta.