Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 163

-

Hmm... nu prea cred... exprimă doar suferință și
durere... acum... sunt fericită. Mă înroșesc în
timp ce îi zâmbesc.

-

Mă bucur să aud asta. Așa te vreau mereu.
Meriți mai mult ca oricine să fii fericită. Despre
ce e proiectul tău? Ce ai pictat de ai zis că
exprimă doar suferință și durere?

-

Ah... pictura... proiectul... păi... de fiecare dată
când mă certam cu Sebastian, când puteam, mă
refugiam în studio, îmi porneam rezistența dacă
era prea frig, ca să nu îmi înghețe mâinile pe
pensule și... pictam. Am pictat ceva macabru.
Parcă mă strânge și acum sufletul... da... e
abstractă pictura în sine, dar... în esență... e Sith
și... eu... lupta dintre noi... lupta din interiorul
meu... disperarea... teama... toate astea la un loc.
Defapt... e groaznic proiectul. Mă întristez parcă
instantaneu gândindu-mă la cele trei pânze albe
pătate cu negru și roșu.

-

Ohh, am înțeles. Știu cum va suna, dar... vei
putea renunța la ele? Nu mai vreau să te văd