Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 141

hotel, dacă tot s-a dus la el, la mine nu va mai
sta.
-

Mike... în interiorul meu sunt atât de fericită
acum... știi, chiar dacă nu am zis niciodată
nimic... în sinea mea, îmi doream să îmi
împărtășești sentimentele. Ești cel mai minunat
om pe care l-am cunoscut vreodată. Mereu ai
avut grijă de mine... îți mulțumesc, Mike... iar
cu Sebastian... mi-e teamă că se va răzbuna. Nu
știu cum să procedez. Nu știu cum să fac să
dispară din viața mea definitiv...

-

Sebastian o să plece într-un final. Nu o să poată
rămâne aici. Nu cred că ține la tine așa de mult
încât să rămână în Valel iar tu vei sta la mine.
Timpul te va scăpa de Sebastian.

-

Cred că mă crezi tare prostuță că m-am băgat
într-o așa încurcătură, nu-i așa?

-

Nu! Nu cred că ți-a fost ușor singură în acel
oraș. Sebastian a profitat de tine, asta e tot.

-

Da... așa-i... Mike... tu... îți mai aduci aminte
ceva din bătălia care ai dus-o cu Cloud? Sau