Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 140

vorbesc deloc... cred... cred că vrea să mă vândă. Vorbeau de dezbrăcat... de tot felul de lucruri groaznice. A vorbit Sebastian în numele meu. Mie mi-e frică de el, Mike, trebuie să mă crezi! Mi-e frică să nu îți facă ție ceva... nu vreau să suferi în niciun fel din cauza mea... Te rog să mă crezi... unica persoană la care am ținut vreodată și pe care... am iubit-o și o... iubesc... ești tu. Îmi plec din nou privirea, rezemându-mă de speteaza banchetei, simțind cum stomacul mi se strânge cu putere. Cu ochii în lacrimi îmi așez ușor mâinile peste ale ei. Îmi este greu să cred cât de departe poate ajunge răutatea oamenilor, dar când vine vorba de cretinul de Sebastian, nu mă mai surprinde nimic. - Și eu te iubesc. Vreau să-ți spun că, din acest moment, te vei muta la mine acasă. Nu vei mai lua legătura deloc cu el. E un gunoi care nu te merită. Nu o să se atingă de tine iar mie nu-mi este frică de el. În ceea ce o privește pe nesimțita de Sky, să se mute ea la Sebastian la