Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Página 137

destul de... urâtă. Deci asta e. El ți-a făcut-o, nui așa? Spune-mi că n-a făcut-o el și o să dispar definitiv din viața ta. - Mike... nu am vrut să știi... nu am vrut să te supăr cu asta sau să îți pun pe umeri problemele mele... Țin prea mult la tine, ești mult prea bun cu mine... mi-e rușine că am ajuns în halul acesta. Iartă-mă! Te rog nu pleca de lângă mine, te rog! - Nu plec. Crezi că aș mai pleca atunci când tu ai nevoie de mine cel și cel mai mult? Sebastian e vinovat, nu? Te-a bătut? De ce a făcut asta? - Eu... Sebastian a... nu e prima oară. Nu trebuie să existe un motiv neaparat... ultima oară... m-a lovit pentru că... a simțit miros de terpinol pe mâini, cum mi-am curățat mâinile de vopsea, m-a pus să mă spăl până mi s-au înroșit mâinile iar mai apoi s-a enervat că am îmbrăcat o rochie cu spatele gol... decentă... dar... nu suporta că mi se văd cicatricile și semnul. Zicea că sunt oribilă...