Tăcerea din mașină mă face să am o stare de
neliniște. Sebastian nici nu mă privește. Urăsc senzația
asta. Cât de liniștit... plin de emoție... frumos și magic a
fost cu Mike... vreau înapoi la Mike. Deja mă simt
captivă în prezența lui Sebastian. Ca și cum m-ar duce
cineva cu forța acasă. Drumul e prea scurt, parcă aș fi
vrut să dureze o eternitate doar ca să nu ajungem acasă.
Deschid ușa cu grijă și aprind luminile. E destul de plăcut
în casă, călduros. Sebastian închide ușa în urma noastră și
se apropie de mine.
-
Ah!!! Palma grea a lui Sebastian mă lovește cu
brutalitate peste față, făcându-mă să mă
dezechilibrez și să mă lovesc cu umărul de
colțul măsuței din hol. SEBASTIAN!!! CE
FACI??? Groaza mă cuprinde când văd răceala
cu care mă privește.
-
Ce? Nu îți place? Nu crezi că meriți?
-
Ce ți-am făcut, Sebastian! De ce mă lovești?
-
Pentru că pot și pentru că vreau!
-
Nu! Oprește-te!!! Sebastian mă prinde de
gulerul Yukatei și mă izbește de perete. Simt
materialul fin cum se presează pe cicatricile de