Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 125

- Și cu toate astea... ai stat cu el. Fascinant. Eu de ce aș putea fi interesat de o puștoaică ca tine? - Am crezut că odată înscris la o facultate și făcând politică, o să devină și el normal într-un an de zile, dar se pare că m-am înșelat. A rămas la fel. De ce ai fi interesat? Poate pentru că eu am ceva mai mult decât alte fete de vârsta mea, nu crezi? - Bun argument... în cazul acesta... eu zic să rămânem în contact dacă dorești. Cred că avem amândoi de câștigat din asta. - Ce frumoasă ești! Îmi era dor de tine. Îi așez cu grijă o șuviță după ureche în timp ce o privesc în ochi. Acea sclipire este precum un semnal care îmi spune că Gaia e fericită. Nu te las să pleci din brațele mele, decât cu promisiunea că într-o zi sau două, vom reveni la momente frumoase precum acesta. - Mike... mă faci să îmi pierd cuvintele. Ah... Mike... e târziu... mi-e teamă că lipsa mea nu va fi prea apreciată. Mi-e teamă să nu îl supăr pe Sebastian... nu știi cum e. Se supără foarte