Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 109

închis și am vazut abia mai târziu apelul, dar...
se întâmplase ceva?
-

Amintirile, dorul și curiozitatea m-au împins să
te sun. În zilele acelea am fost cuprins de un dor
nebunesc și simțeam nevoia să mi-l astâmpăr.
Doream să știu că ești bine, îmi făceam griji...

-

Hehe... poate ai presimțit tu ceva... Spun
oarecum cu amărăciune. În orice caz... am fost
foarte fericită când am văzut că m-ai căutat. Țiam scris imediat ce am ajuns la lucru.

-

Am presimțit? Dar ce e în neregulă? Îți face
ceva Sebastian?

-

Ah, nu, nu, scuze nu am vrut să înțelegi grești...
mă refeream că eram abătută în ziua aceea că nu
am apucat cu o seară înainte să lucrez la
proiectul meu, pentru că Sebastian m-a luat pe
sus la o petrecere de a lui pentru a mă etala ca
trofeu. Ce viața luxoasă duc și eu, nu?

-

Ehh. Știi că nu mă dau în vânt după așa ceva.
Tu arăți minunat, precum un bibelou, pe lângă
ratatul cu medalie cu care stai.