Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 108

cu desăvârșire că ești fericită unde ești, pentru că nu m-ai mai căutat. Am avut un orgoliu orbesc și prostesc în același timp. Te-am pierdut, micuțo! Sunt conștient de asta. - Nu m-ai pierdut, Mike, sunt încă aici, nu am fugit. Dar tu? Tu ești fericit cu Sky? - Sky! Hmmm... NU! Sky niciodată nu mă înțelege, niciodată nu râde la glumele mele, ea... nu e ca... tine. Nu cred că am căzut vreodată de acord din prima la ceva. Concluzia cred că o poți trage singură. Îmi e dor de noi. - Îmi pare rău... nu am știut. Când ne-am despărțit... păreai fericit cu ea... adică... părea că deja m-ai înlocuit. - Nu! Nu a fost deloc așa. Am crezut într-o relație cu Sky, doar pentru că mi-am dorit să umplu golul pe care l-ai lăsat în sufletul meu, dar miam dat seama că nimeni nu te poate înlocui și nici nu îmi mai doresc să încerc să fac asta. Tocmai de aceea nu mai vreau să pleci. - Atunci... De ce după atâta timp ți-ai călcat pe orgoliu și m-ai sunat? Știu că aveam telefonul