Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 73

-

Hei!!! Ce faci? Unde crezi că mergi? Mike!!!
Mike a grăbit pasul înspre grădina
înfricoșătoare... Nu asta am vrut, de ce merge
acolo, am vrut doar să îi arăt... Off!!!

Cineva își bate joc de mine? La dracu cu tot. Am
mii de nervi. Trebuie să mă conving că ceea ce se ridică
în fața noastră este adevărat. Gaia tot trage de mine, dar
știe că în astfel de momente e în zadar.
-

Mike!!! Mike, stai! Mike scapă din mâinile
mele și își continuă drumul spre grădină. Nu
vreau să văd un astfel de loc... dar nu pot
rămâne singură din nou. Grădina nu e prea
mare, e doar un copac și... în mijloc... o piatră
funerară. Cineva a fost înmormântat aici... cât
de macabru... Pun mâna din instinct pe piatra
rece și simt scrisul gravat. Citesc cu voce tare.
”Aici se odihnește Yagi Makoto. Un înger
printre oameni, inocență printre îngeri. 1974
– 2000.” Poza înfățișa o fată tânără cu părul
lung, blond ca spicul de grâu, zâmbind
sumbru. Înfricoșător.