Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 69

pe care le simt sau le văd. Nu mai are încredere în mine.
Tristețea și-a făcut din nou loc în interiorul meu, parcă
mă devorează, la fel ca întunericul din hol. Lângă patul
pe care stau neclintită mai bine de o jumătate de oră, e o
noptieră minusculă cu un singur sertar. La ce folos să pui
așa mobilier dacă nu e nimic în cameră? Nici măcar baia
nu știu unde este. Curiozitatea mă împinge să deschid
sertarul deși sunt sigură că este gol. Sertarul iese cu un
zgomot de lemn bătrân și spre uimirea mea, ceva pâlpâie
anemic în interior... O foaie... una la fel ca cea pe care am
găsit-o în ușă. Același scris, aceleași nume, aceași
energie care mă captivează instantaneu. Poate Mike a luat
foaia cu el în cele din urmă, dar a vrut să mă păcălească.
Sigur e așa! Ce răutăcios...
Gaia! Poate s-a supărat că am lăsat-o așa, dar e
spre binele ei. Știu că îi este teamă chiar dacă sunt și eu
prin preajmă. M-am gândit la faza din hol. Dacă chiar ar
fi fost cineva sau ceva pe hol care să o sperie pe Gaia,
atunci e mai bine că am mers doar eu. Am grăbit pasul și
am deschis ușa în grabă. Gaia stă pe pat și se uită la ceva.
Gaia?