Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 68

mare păcat săvârșit de către turiștii care vor
să scoată la lumină misterul.
Privirea mi-a rămas fixată asupra lui Kagami în
timp ce îmi povestea toate astea. Nu m-am mișcat preț de
câteva minute, iar pielea mi s-a făcut ca de găină de
spaimă. Scutur din cap...
-

Bine Kagami. Mulțumesc. Și am plecat. Un
alt moș țicnit căruia îi plac poveștile de
groază.

-

Tinere! A strigat după mine. Ascultă aici:
Doar aici mai poți găsi ceea ce nu vei mai găsi
în altă parte... : Siguranța!

-

Poți să-mi spui Mike! Am întors capul și am
continuat să urc scările. Gaia! E singură... să
mă grăbesc.

De ce am vrut să vin aici? Foaia aia... totul s-a
schimbat de când am găsit foaia aia. Și vocea... parcă
totul a devenit și mai intens și mai palpabil de când am
ajuns aici. Până și geamurile sunt bătute-n cuie... De ce?
Cine nu ar vrea să simtă aerul proaspăt și curat, cine nu ar
vrea să vadă soarele? Iar Mike... De ce mă lași mereu
singură? Sunt sigură că nu mă crede, nu crede lucrurile