Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 640

și mă apropii de el. Plânge? Inima mi se strânge
instantaneu... Îi pun mâna, ușor pe umăr și îl
privesc îngrijorată. Mike... eu... știu că nu mi-ai
fi făcut niciodată rău... am fost... am fost
îngrozită în momentul în care m-ai lovit cu
brutalitate și mi-a smuls hainele de pe mine... ai
fost... atât de violent... atât de crud... dar... în
adâncul sufletului meu... știam că nu ai fi putut
tu să îmi faci așa ceva deși... erai tu... adică... nu
am înțeles, nu te-am înțeles atunci... mi-a fost
teamă pentru câteva clipe că... îmi vei fura cel
mai de preț lucru. Simt cum mă înroșesc
instantaneu, stânjenită de faptul că trebuie să
retrăiesc acel momet. M-am zbătut, dar... erai
atât de puternic... și când ai vrut să... adică...
atunci când... ai vrut să mă atingi... M-a cuprins
disperarea... am trăit cel mai oripilant moment
din viața mea... iar... cel mai dureros era că...
tu... cel mai bun prieten al meu... tu... primul
băiat care mi-a văzut goliciunea... aveai să...
Dar mă opresc. Nu mai pot continua. Doar
gândul mă doare îngrozitor. Știu că nu a vrut...