Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 634

Lăsăm în urma noastră copacii masivi căzuți la
pământ în timp ce pășim hotărâți din nou în Valhala. Un
zâmbet aproape triumfător mi se așează pe chip, deși știu
că încă nu s-a terminat totul. Ne continuăm drumul
trecând cu puțin de motelul dărăpănat, când Sky se
oprește în loc.
-

Ce e? De ce ne oprim?

-

De ce? Mike! E Kagami. Nu-l putem lăsa aici.

-

Dar nu avem timp. Trebui să prindem metroul.
Kagami ne-ar încetini foarte mult.

-

Ai lăsa aici un bătrânel? Ce fel de suflet ai în
tine, Mike?

-

Aici nu mai e loc de suflet. Totul ține de faptul
dacă, vrem să plecăm de aici sau nu. E un risc
prea mare ca să ni-l asumăm. Îmi pare rău de
Kagami...

-

NU PLECĂM DE AICI FĂRĂ EL!!!! Ochii mi
se umezesc instantaneu. Dacă ar ști Mike
adevărul...

-

SKY! O prind de braț încercând să o trag după
noi în timp ce ea se opune cu înverșunare. Nu te