Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 630

-

Gaia, cum să spui asta? Vom pleca împreună de
aici, micuțo. Ne vom întoarce la viețile noastre
frumoase. Vom scăpa de aici. Imagineză-ți viața
noastră în Valel. Vom reuși. Dacă nu mai poți
merge, am să te iau în brațe.

-

Nu... nu e nevoie, mă descurc... Dar... unde
mergem? Încotro ne îndreptăm, Mike? Totul se
prăbușește în jurul nostru iar în față... e
pădurea... e întuneric.

-

Trebuie să prindem ultimul metrou... Dacă o săl ratăm... rămânem aici. Sky se pare că știe
drumul. Ai încredere.

-

Încredere... în ea... Mike! Exclam fără să îmi
pot reține uimirea. Remarc pe gâtul lui Mike o
pată, ca o urmă... un semn aproape asemănător
cu pandantivul care îl avea Laria. Mă uit
insistent încercând să descifrez ce e... mâna mea
apropiindu-se instinctiv de gâtul lui pentru a-l
atinge.

-

Ce e? Am ceva pe gât? La ce te uiți? O văd pe
Gaia cum îmi mângâie gâtul cu atingerile ei
fine, fiind concentrată pe ceea ce vede.