Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 620

Sunt EU!!! O caut pe Gaia cu privirea, buimac, parcă
trezit dintr-un somn adânc, și o găsesc pe bolta cerului.
Este ea... dar... e atât de diferită. Aripile care se unduiesc
precum două eșarfe transparente, fine, în adierea vântului
și lumina strălucitoare care îi învăluie trupul, îi dau o
aleură angelică. Este superbă! Inima mi se strânge în
momentul în care trupul ei începe să cadă cu repeziciune
din înaltul cerului. Aripile pălesc, parcă evaporându-se în
timp ce cade, trupul ei firav ajungându-mi în brațe.
Nu credeam că voi ajunge să văd așa ceva. Îi
privesc pe cei doi în timp ce mă grăbesc pentru a ajunge
la ei.
-

Mike!!! Tu ești... Sunteți teferi? Întind mâna
pentru a-i atinge chipul, dar o retrag stânjenită
la jumătatea drumului. Gaia e încă inconștientă.

-

Da... eu sunt, Sky! Suntem bine... cred. Eu sunt
puțin epuizat, dar Gaia cred că e mai mult de
atât. Îi răspund în timp ce o privesc pe Gaia cu
atenție. Are nevoie de îngrijiri și de odihnă.
Trebuie să...

-

Mike! Știu că nu e momentul potrivit, dar navem timp de asta. Trebuie să facem ceva