Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 619

ar mai fi puțin pănă să-mi trosnească oasele firave ale
încheieturii.
Încăpățânarea și tupeul tău te vor duce la pieire.
Încep să o strâng cu putere de încheietură, savurând
expresia îndurerată de pe chipul ei. Abia aștept să văd
cum îți dai duhul. Azi e ziua mea norocoasă! Hahahaha.
Nuuuuuu!!!!!! Urlu disperată proptindu-mi mâna,
din impuls, în pieptul lui, simțindu-i inima cum bate cu
putere sub palma mea.
O căldură atât de familiară, impresionată și plăcută
în același timp, mă învăluie, făcându-mă să înțeleg ce se
întâmplă în jurul meu. Inima îmi pulsează haotic în timp
ce zeci de imagini mi se derulează în minte precum un
film vechi. Energia asta îmbietoare mă face să-mi mișc
mâinile și să ating ființa din fața mea. Acea atingere...
acest glas... e... GAIA! Micuța mea, Gaia! Mă simt atât
de puternic încât pereții din jurul meu par să se
prăbușească. Simt cum sângele începe să-mi pulseze din
nou, puternic, prin vene. Mă desprind de micuța mea în
timp ce îmi încep planarea lentă înspre sol. Căderea îmi
este atenuată, parcă de un pat de pene. Deschizând ochii,
mă văd pe... mine. Îmi verific corpul, îmi privesc mâinile.