Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 616

chipul acum parcă prea rece și palid. Privirea lui nu
reușește să o întâlnească pe a mea fiind parcă într-o
transă. Nu trebuia să fie așa. Nu ceda, Cloud! Încep să
plâng disperată, aplecându-mă asupra trupului său. Te
rog revino-ți, Cloud. Nu ne părăsi!!!
Laria... Ame... sunteți... ah... sunteți aici. Îmi pare
rău... fugi... fugi departe de aici, Laria... te rog, pentru
binele Amei! As... ah!!! Ascunde-te... fii puternică. Dă-i
viață Amei și aveți grijă una de alta... ea... ea va
înețelege... Îmi... îmi... pare...
Rămân cu privirea ațintită asupra lui Cloudius,
îmbrățișând cu atâta satisfacție urletul isteric al
muritoarei. Semn că făcătura aia de demon a murit. Era
și timpul. Hahahaha... rânjesc, simțindu-mă parcă mai
plin de enrgie ca niciodată, în timp ce vântul care adie
îmi mângâie aripile ce mă susțin. Eu sunt Marele Sith și
nimeni nu mă poate atinge. Acum urmezi tu, insectă
nesemnificativă... te voi omorî și pe tine și pe bastardul
din tine!!!
Groaza cu care privesc întreaga scenă mă ține în
loc. Cloud... și-a dat ultima suflare iar Laria îl strânge la
piept atât de tare că ai zice că ar vrea să-i dea propriul