Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 6

drum bătătorit de sute de ori. Este mijlocul lui aprilie și
totuși parcă e mult prea cald. Cămașa albă se lipește ușor
de șira spinării, iar asta mă face să merg de două ori mai
încet, oprindu-mă din loc în loc să o mai aranjez. Trebuie
să mă grăbesc, Mike mă așteaptă la intrarea în școală.
Așa face de când ne-am cunoscut.
Pe drumul spre școală trec mereu pe lângă o
tarabă micuță a unei băbuțe. Are cea mai delicioasă
mâncare. De data asta însă nu am timp. O zăresc din
depărtare cum îmi zâmbește. Scuze, bunicuțo nu am timp
astăzi! și trec pe lângă ea în grabă lăsând în urmă o față
întristată. Stomacul îmi chiorăie atât de tare încât îl pot
auzi printre zgomotul pantofilor, dar nu mă pot gândi
acum la stomac. Trebuie să ajung la ore.
Liceul de Arte ”Patru Sori” se înalță măreț,
mărindu-se din ce în ce mai mult cu cât înaintez. Sute de
studenți se agită să intre la cursuri râzând, strigând,
înghiontindu-se, iar sprijinindu-se de unul dintre stâlpii
de la intrarea în școală e Mike. Mi-am fluturat mâna ca să
mă zărească în timp ce am luat-o la fugă spre el.
-

Hei! Mă aștepți de mult?