Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 598

reușesc să-i înșfac mâna și să i-o frâng, lăsând ca
sunetul ascuțit al oaselor frânte să-mi învelească
timpanele. Aripile și corpul meu zac pe pământul rece,
privirea fixându-l pe Cloudius cum rage de durere la
câțiva pași de mine. Mă ridic cu greu de la sol privindu-l
în continuare cum se sprijină în cealaltă mână, uitânduse la mine cu ură. Aici îți vei da ultima suflare!!!
Ah... AAAA!!!!!!! Urlu frenetic scoțând un sunet
animalic cum nu am crezut că voi fi capabil să scot
vreodată. Brațul îmi atârnă haotic, fiind inutil în lupta
asta. Trebuie să îl zdrobesc, trebuie să îl ucid, nu am de
ales... trebuie să le apăr pe Laria și Ame. Mă îndrept și
îmi țin cu mâna sănătoasă brațul. L-aș putea frânge
chiar acum! Cu o răsucire care-mi face brațul să
zvâcnească mă ridic în înalturi. E cât o insectă acum.
Atât de inutil și de inofensiv. Ridic brațul bun înspre cer
adunând puterea fulgerelor. Energia mă învăluie,
făcându-mă să simt o căldură plăcută, o putere
inimaginabilă. Acum... pregătește-te să mori!
Crede că dacă se folosește de natură mă va
înfrânge? Nici dacă-și concentrează toată puterea nu va
fi suficient. Prostul! Se poate autodistruge, e prea mult