Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 597

trecând prin vitralii. Totul se desfășoară parcă în
reluare. Cioburile de vitraliu colorate zboară,
înconjurându-ne trupurile, creând parcă un dans
invizibil. Planarea durează mai mult de o eternitate. Simt
fiecare bătaie a inimii atât de intens încât se contopește
absurd cu pulsul frenetic al lui Sith. Zgomotul pare să
devină mut în căderea noastră continuă, făcându-mă să
mă întreb dacă totul e real sau se petrece doar în mintea
mea. Gândul acesta mi se risipește instantaneu în clipa
în care ghearele negricioase și ascuțite ale lui Sith se
înfig cu putere în brațele mele străpungându-mi carnea.
Urlu. Urlu de durere și de turbare pentru că e capabil să
riposteze într-un asemnea moment. Nu-i dau drumul.
Vreau să-i văd trupul zdrobindu-se cu brutalitate în timp
ce atinge pământul. Vreau să-i aud urletul animalic în
timp ce propriile-mi gheare îi străpung inima minusculă.
TE VOI ZDROBI!!!! Aaaahhh!!!!! Îmi împing aripile cu
putere, făcându-ne astfel să ajungem mai repede la sol.
Ahhh!!!! Deține mai multă putere decât am crezut,
dar asta nu înseamnă că se poate ridica la nivelul meu.
Căderea asta în gol îl debusolează, făcându-l vulnerabil
și neatent. Cu câteva secunde înainte de a ne izbi de sol