Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 59

număr a luat. La capătul scării se întindea un hol lung cu
uși pe stânga și pe dreapta. Lumina e la fel de
înnecăcioasă ca și la recepție. Camera e la capătul
holului. Mai rău de atât nu se putea. Mike s-a chinuit de
vreo 2-3 ori să deschidă ușa și am pășit în camera
întunecată. A lăsat bagajele la pământ și a aprins lumina.
Desigur... doar un pat. Acum ce ne facem?
-

Umm... Mike? N-am îndrăznit să ies din
spatele lui pentru a intra în camera înghesuită.
Cum facem? Până și patul era mic și îmbâcsit.

Am dat cu mâna în stânga și-n dreapta, totul era
prăfuit, iar câteva pânze de păianjen mi s-au așternut pe
cap. Ăsta e motel? Ha... am privit în cameră. Doar un pat
și-atât. Ăsta-i un motel de jumătate de stea? Nici n-ar
trebui să plătesc pentru condițiile astea. E clar că pe Gaia
o îngrijorează cum vom dormi.
-

Tu dormi în pat, iar eu pe jos lângă. Am
câteva lucruri în rucsac perfecte pentru a-mi
improviza un pat.

-

Ești sigur?

-

Sigur. Hai să ne odihnim. Ne așteaptă o zi
grea.