Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 583

Ești trist? Nu poți zâmbi? De ce ești mereu trist?
Ohh... mă gândesc la Gaia, cea mai bună prietenă a
mea. A trecut prin atât de multe chinuri încât nu știu cum
mai poate suporta. Monstrul de afară i-a făcut mult rău, a
făcut-o să sufere și nu e în siguranță singură, eu trebuia
să fiu acolo, să am grijă de ea.
Sau poate e mai bine așa... așa poți vorbi cu mine.
Poate ar fi mai bine dacă ar muri.
Nu, nu e bine. Cum poți să spui una ca asta?
Prietenul îți este cel mai aproape, trebuie să ai grijă de el,
nu să-i dorești răul. Tu de ce faci asta? Gaia îmi este
prietenă, la fel și tu.
Dar... ea nu este prietena mea. Nu ar trebui să te
mai gândești la ea, acum mă ai pe mine. Hihihi.
Ame, mă superi. Gaia te-ar place, și-ar dori să te
cunoască și să-ți fie prietenă. Nu trebuie să fii rea când
vine vorba de ea. Un om are mai mulți prieteni, nu doar
unul.
Dar tu ești singurul meu prieten. Nu vrea pe
altcineva iar aia de care tot vorbești cred că ar trebui să
moară, așa nu ai mai fi nevoit să te gândești la ea. Așa,
am putea să vorbim tot timpul.