Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 582

voi lua firul vieții în mâini și te voi transforma după
nașterea Amei.
Bine, Cloud. O să mă las în voia ta. Sper să fie bine
pentru toți.
Întunericul și liniștea din jur îmi adâncește sufletul
și mai mult în negura suferinței. Nu se mai aude nimic...
până și propria respirație îmi pare îngropată în liniște.
AME!!! Oare mai e pe aici? AME! Strig în încercarea de
a străbate liniștea mortuară. În așteptarea disperată a
răspunsului, parcă aud ceva. Ești aici? Ame?
M-ai găsit! Hihihihi! Chicotesc parcă bucuroasă săl aud din nou pe unicul meu prieten. De ce mă cauți?
Ohh, ce bine că ești aici. Am început să cred că nu
vei mai apărea. Mă bucur să te aud, dincolo de liniștea
asta. Te-am căutat ca să vorbim... sunt singur.
Te bucuri? Haha! Și eu... dar... cum de ești singur,
nu ai mai ieșit din locul ăla urât?
Încă nu iar asta mă deprimă, mă face să mă simt
mai trist decât sunt. Nu mai am pe nimeni acum. Acum...
ești doar... tu. Afară, mă așteaptă câteva persoane dragi,
dar nu pot ieși. Off, dacă ar exista o soluție să ies de
aici...