Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 566

Se pare că această creatură inferioară nu știe să
asculte. Mă apropii de ea, prinzând-o violent de haine.
Mai ai ceva de spus?
Mike... dă-mi drumul te rog... ce vrei să-mi faci?
Din câteva mișcări reușesc să-i smulg hainele de pe
ea, sfâșiindu-le cu un sunet puternic. Sunetul acesta îmi
satisface auzul. Muritoarea stă acum în fața mea goală,
privindu-mă cu lacrimi în ochi.
Asta am avut de gând. Îți ajunge? Ești oribilă! Când
văd astfel de creaturi inferioare, în carcasa lor jalnică mă
apucă o stare de dezgust.
Cum... cum poți... prin câte am trecut împreună...
Mike... ce se întâmplă cu tine? Rămân la pământ
acoperindu-mi trupul cu brațele, îngrozită de brutalitatea
lui.
Nu știu cine e Mike ăsta, dar o să mă ocup de el
după ce termin cu tine. Am chef să mă joc cu o insectă ca
tine. O spun în timp ce mă aplec spre ea, iar cu brațele o
ridic de jos, lipindu-i corpul de mine. Trupul ei firav e
atât de ușor de străpuns și de ucis. Se zbate în strânsoarea
mea, căutând disperată o scăpare. Trupurile noastre stau