Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 560

Loc întunecat? Ciudat! Se poate să fie și ea
prizonieră într-un loc asemănător? Mă străpung sute de
întrebări, dar decid să le las deoparte, în fond, nu știu
prea multe despre ea. Dacă vrei să mai stai, e în regulă,
dar când simți că ești în pericol, te rog să pleci. Începe să
mi se pară ciudat că vorbesc cu o voce de copil, dar nu e
nimeni în jur. Cred că o iau razna, dar nu mă mai miră
nimic de când am ajuns în orașul ăsta infect.
Mike... tu... ești de mult aici?
Cred că da. Am pierdut noțiunea timpului, dar sunt
de ceva timp închis aici. Aș vrea să ies, dar nu știu cum...
mă simt... prizonier.
Oh... și eu mă simt la fel. Știi, eu te pot vedea... tu
mă vezi?
Nu, nu te văd, deși mi-aș dori mult să te pot vedea.
Nu mă vezi... aș putea să îți arăt. Dar... nu ți-e
teamă de mine?
Teamă? Nu cred că are de ce să-mi fie teamă de
tine. Dar cum?
Pot să-ți arăt! Pot face asta, dacă promiți că vei
vorbi în continuare cu mine.
Promit. Asta nu va schimba nimic.