Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 54

Poate se petrece totul în imaginația mea... prea multe
filme horror în ultima perioadă. Gaia se împinge și mai
speriată la pieptul meu... tremură...
-

Gaia? Hey, Gaia...

-

Mike... mi-e frică tare! Vocea îmi era stinsă,
abia dacă mă aud.

-

Nu-ți fie teamă, Gaia. Nu e nimic aici de care
să te sperii. Suntem doar noi doi. Întunericul
nu ar trebui să fie așa de înfricoșător, doar că
în acest metrou... întunericul făcea să ți se
ridice părul pe mâini.

-

Uite-te acolo... Am șoptit cât de încet am
putut încât mă întreb dacă m-a auzit Mike.

-

Umm... Ce? Ce-ai spus?

Îmi e frică să vorbesc mai tare... dacă mă aude...
privește în direcția noastră. Îi pot vedea ochii sticloși
roșii. M-am ridicat ușor pe vârfuri pentru a ajunge la
nivelul urechei lui Mike.
-

Uite-te în spatele meu...

Am privit peste creștetul ei încercând să văd ceva
prin întuneric. Nu e nimic în spatele Gaiei și nici în
spatele meu.