Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 539

Tu... cine ești? Privesc mirată creatura care se ridică
în fața mea. Un demon... cum e posibil?
”Tu”? Insecto!!! Hahaha! Sunt moartea și
coșmarul tău. O să te sfârtec bucată cu bucată. Vreau să
te văd cum te zbați în timp ce te sfâșii.
Dar ce rău ți-am făcut eu ție? Vezi-ți de lumea ta...
întoarce-te de unde ai venit!!!
Îmi lași impresia că nu realizezi cu cine te pui. Hai
să ne cunoaștem mai bine, insecto. Cu un simplu gest în
care îmi strâng pumnul, răpun insecta forțând-o să
îngenuncheze. Mă privește panicată. Mă satisface
expresia de pe chipul celor care îmi cad pradă, devorate
de teamă și groază. Ce faci tu, suflet rătăcitor, prin
lumea asta?
Ah! Nu... nu e treaba ta BESTIE!!! Eliberează-mă
de îndată!!! Habar nu ai ce faci... Îmi simt stomacul
învârtindu-se haotic din cauza durerii pe care mi-o
provoacă. Aproape că uitasem ce înseamnă să simți
durere fizică.
Unde ești, muritorule? Îți lași ”sufletul rătăcitor”
să sufere? Lașule! Tăcere... Se pare că prietenul tău te
lasă să suferi. ”Suflet pierdut”, ce zici dacă am vorbi