Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 538

știind că nu mai are sens să mă zbat atâta timp cât va
trebui să continui, fără micuța mea...
Amețeala începe să se evapore, lăsându-mă să ies
din negura în care am căzut în urmă cu ceva timp. Încă
simt că sunt epuizat, dar am destulă forță încât să mă pot
deplasa de unul singur prin conac. Simțurile încep să-și
revină la normal. În conacul ăsta se mai află o
muritoare, încă o insectă care trebuie ștearsă de pe fața
pământului. Trebuie să o găsesc. Trebuie să scap de ea.
Încordat de furie, datorită lucrurilor pe care le simt,
părăsesc încăperea. Cu cât mă apropii mai mult, cu atât
sunt mai iritat de faptul că roiesc în jurul meu numai
muritori. Cloudius mă dezamăgește... nu a făcut nimic
pentru a scăpa de ei. Sunt nevoit să mă ocup de toate.
Nemernicul! Voi scăpa și de el după ce-mi voi reveni
complet. Deschid ușa cu putere lăsând-o să lovească
peretele. Găsesc creatura mică ce ascunde ceva atât de
rușinos. Un mort... viu! Cine a considerat că insecta asta
merită o a doua șansă la viață? Aici o fi mâna slabă a
Creatorului? Ce-mi pasă? O voi strivi numai decât.
Insecto, îngenunchează în fața mea înainte de a
muri! Cum îți permiți să stai ascunsă?