Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 523

fi călcat în camera asta. Nici urmă de firmituri, de pete de
apă... nimic. De cum am intrat în cameră m-am așezat în
locul în care nu cu mult timp m-am jucat cu Mike. Când
am râs cu atâta poftă după foarte mult timp... Încep să
plâng fără încetare. Sunt singură acum... mă gândesc la
Mike, dar... sunt singură. Sunt un monstru... Mike... am
nevoie de tine! Las lacrimile să-mi curgă șiroaie pe obraji
până când mânecile cămășii mi se umezesc. Îmi cufund
chipul în brațe și aud cum ușa camerei se deschide ușor.
-

Deranjez? Rămân înmărmurită văzând-o pe
Gaia plângând. Probabil a afectat-o mai mult
decât m-aș fi așteptat incidentul de mai
devreme. Ești bine?

-

Pleacă, Sky...

-

Nu plec. Vreau să stăm mai întâi de vorbă.
Poate dacă ar fi și Mike aici, am putea să
clarificăm situația... chiar, unde e Mike?

-

Nu e aici... Îmi ridic privirea și mă uit la ea cu
ură. Iar noi, nu avem ce discuta. Pleacă... te rog.

-

Dar, Gaia... mă simt vinovată de ceea ce s-a
petrecut mai devreme și nu vreau să stric relația
voastră de prietenie. Lasă-mă să explic ce s-a