Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 522

Stomacul mi se întoarce pe dos dându-mi o senzație de
greață, dar nu pot să vărs. Nu pot face nimic, decât să
stau și să îndur. Aaaaa!!!!! Corpul parcă îmi este strâns
într-o menghină, făcând ca mușchii și oasele să se
lovească unele de altele.
Acum ce mai spui, Muritorule? Ți-a ajuns? Vierme
infect. Nu uita să-ți iei adio de la prietena ta, fiindcă
după tine, ea urmează. Voi avea grijă să sufere în cel mai
crunt mod posibil. O voi despica în două după ce îmi voi
face felul cu ea.
Nu pot să mă mai gândesc la ceea ce va urma...
GAIA!!! Doar gândul că ar putea să o atingă gunoiul ăsta
mă face să-mi pierd mințile. Dacă va păți ceva... Deodată
cad răpus parcă de-o stâncă. Abia dacă îmi mai simt
prezența și pulsul sângelui în încheieturi. Nu pot muri
aici! Nu vreau... nu vreau... să o las pe Gaia lipsită de
apărare. Întunericul îmi apasă conștiința cuprinzându-mi
până și ultimul moment de rațiune. Doar pulsațiile slabe
mai arată că încă trăiesc, dar... până când?
Stau închisă în camera asta mult prea dichisită
pentru a părea reală. Totul e așezat perfect. Ca și cum nu
ar fi fost nimeni aici. Ca și cum eu și cu Mike nici nu am