Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 520

faptul că tu ești muritoare. Nu vei apuca să te bucuri
prea mult de copilăria lui. Se va desvășura totul repede
până când va împlini vârsta maturității.
Oh... Acest lucru mă bucură, dar mă întristează în
același timp. Aș vrea să mă pot bucura de el pentru mult
timp, să-l văd cum crește, să-l îngrijesc, să-l... uff... dar
va trebui să mă mulțumesc cu cât timp îmi va rămâne.
Mă bucur că este copilul nostru. Abia aștept să devin
mamă, mă simt foarte fericită că Stăpânul Cloud este
tatăl. Îl privesc preț de câteva clipe pe Cloud și îi
zâmbesc sincer.
Cred că ar fi momentul să ne odihnim. Mai sunt
multe de întâmpinat de acum încolo. Mă ridic cu greu și
cu ultimele puteri o iau în brațe pe Laria și o car până în
pat. Aripile îi îmbrățișează trupul și cădem amândoi întrun somn adânc.
Deschid ochii lăsând timp trupului să se
dezmorțească. Muritor jegos! Mă simt atât de pătat
purtând parazitul ăsta în mine. Trebuia să moară! Nu
știu cum a făcut de a rezistat, dar mă voi scăpa de el cât
de curând. Încep să-mi recapăt puterile... INSECTO!!!
Zilele tale sunt numărate.