Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 519

Cloud... de ce nu mi-ai spus nimic? De ce mi-ai
ascuns? E... copilul nostru, Cloud. Mă simt atât de
fericită și de... împlinită.
Nu credeam că vei accepta situația. Ce crește în
pântecul tău nu e uman... nu vei avea parte de o
experiență umană când va fi să-i dai viață... nu vei apuca
să te bucuri 9 luni de el, ca alți muritori... Ai fost... pură.
N-am vrut să crezi că... mi se cuvine totul pentru că am
avut grijă de tine... N-am vrut să ai impresia că am
profitat de puritatea ta... Recunosc... mă incită faptul că
ai fost și ești doar a mea... că eu am fost cel care te-a
deflorat și nu altă bestie umană. Ești prețioasă... la fel e
și ceea ce porți în pântec. Înțelegi? Voiam să știu că ești
pregătită să înfrunți situația... nu trebuia să aflii așa.
Dar cum? Cum adică nu e uman? De ce nu 9 luni?
Cloud... mă sperii. Despre ce vorbești?
Laria... prețioasa mea... cred că înțelegi destul de
bine că eu nu sunt ca tine iar tu nu ești ca mine. Suntem
două rase diferite. Eu sunt descendent dintr-o ramură a
creației pure a Creatorului. Prin naștere sunt demon. Vei
vedea... ce crește în tine se va dezvolta mult mai rapid, va
fi mult mai puternic, va avea totuși o slăbiciune dat fiind