Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 507

Laria... Sky... GAIA! Aud strigătul din nou. Mike... unde
ești? Mă întorc disperată spre scările care duc spirală în
partea de vest a conacului. Treptele de granit masiv
răsună puternic sub pașii mei apăsați, lăsând un ecou,
parcă prea evident în urma lor. În fața mea se înalță o ușă
înaltă, sculptată în lemn și fildeș. O împing ușor, făcândo să alunece fără zgomot. În pat stă creatura care l-a
acaparat pe Mike. Teama mă face să vreau să o rup la
goană când vocea se aude din nou, parcă mai intens ca
prima data. GAIA!!! Mă apropii înspăimântată și privesc
trupul creaturii întinse în pat. Aripile îi stau întinse pe
toată lungimea patului, atingând ușor podeaua. E ciudat...
parcă ar fi... Mike... dar... e atât de matur... atât de
dezvoltat... nu are cum să fie el... ce e creatura asta? Stau
și o privesc fascinată, parcă prinsă într-o transă fără de
sfârșit.
Ce cauți aici, insecto? Cum de ai intrat? Mă trag
mai spre maginea patului în timp ce o prind de mână,
trăgând-o la mine. Vrei să mori mai repede?
Termină!!! Nu o atinge!
Muritorule! Îmi ești inferior. Voi termina de-ndată
cu tine.